marți, 15 martie 2011

visare





Răspunde-mi la o întrebare, poţi? Normal că nu, din moment ca nu-mi auzi tăcerea.
Tu şi eu nu ne putem numi “noi” din cauză că tu nu şti ca suntem împreună. Da, chiar suntem!
Ne-am  trezit dimineaţă, tu mi-ai zâmbit şi m-ai sărutat ocrotitor pe frunte, eu am tăcut şi te-am strâns tare in braţe. Apoi eu m-am ridicat pentru a face cafea şi după vreo 2 ceşti ai reuşit să te ridici din pat ca să fumăm o ţigară.

 La prânz, rămaşi fără ţigări şi fără bani, am cutreierat toate străzile oraşului ăsta infect şi-am cerut ţigări tuturor. Nici un rezultat! După ce ne-am pierdut orice speranţă, te-ai cautat prin buzunar şi-ai găsit 5 lei, restul de la pâine, “uitucule!” am strigat enervată, iar tu m-ai strâns în braţe şi m-ai sărutat pe obraz, aşa cum numai tu şti.
Seara ne-am uitat la un film după care am făcut schimb de roluri, erai aşa amuzant in pijamalele mele, strâmbându-te când trăgeai din ţigară! Eu am dansat puţin pe LadyGaga, nu te mai puteai opri din râs!
   Era deja 1 si ceva când am observat cât de linişte era afară! Ne-am luat o pătură şi nişte perne şi-am ieşit pe balcon. Stateam amandoi întinşi pe spate povestind, visând. Am adormit în timp ce-mi povesteai despre prima ta tabără la mare.
M-am trezit azi-dimineaţă în alt loc, realizând că tu nu eşti aici, că tu nu şti cât de mult ne iubim noi doi. Da, NOI.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu